|
---|
Los Angeles - Biserica Sfânta Treime- pr. Constantin Alecse -Istoria Bisericii „Sfânta Treime” din Los Angeles (1939-2019) Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Treime″ din Los Angeles, California, este parte din Episcopia ROEA, de la „Vatra Românească, Detroit, Michigan (Romanian Orthodox Episcopate of America), o Dioceză a Bisericii Ortodoxe Americane (Orthodox Church of America). În cele ce urmează, îmi propun să prezint agenda acțiunilor și activităților mai importante care au avut loc la Biserica „Sfânta Treime″, în legătură cu trăirile duhovnicești ale enoriașilor acestei biserici, scoțând în evidență slujirile unor preoți de seamă și preocupările lor pentru creșterea prestigiului bisericii și pentru atragerea spre ortodoxism a cât mai mulți creștini și nu numai. În perioada celor 80 de ani de existenţă, parohia Sfânta Treime a fost deservită de 6 preoţi: Martin Ionescu, care este considerat şi fondatorul parohiei (1939-1947), Grigore Coste (1948-1957), Victor Bărbulescu (1957-1969), Anchidim Ușeriu (interim-1969/1970), Richard Grabowski (1970-1982) și Constantin Alecse (1982 până în prezent, adică peste 37 de ani). Pr. Martin Ionescu (1939-1947). Totul a început în 25 iunie, 1939, când un grup de 25 de persoane, de origine română, au ţinut prima lor şedinţă de constituire a parohiei, în casa lui Petru Gherman, la adresa: 456 N. Gage St., în Los Angeles, California. Ședința a fost prezidată de Părintele Martin Ionescu. Mike Șerban a fost ales președintele comitetului organizatoric. La 29 octombrie 1939 – Se stabilește hramul Bisericii „Sfânta Treime″, și la 13 decembrie – noua biserică este încorporată în Sacramento, California. În perioada 1941-1947, s-au ținut multe întâlniri în casele membrilor parohiei, de asemenea multe întruniri festive și aniversări în săli publice, și în sala societății “California” din Redondo Beach, sau în restaurantul lui Mike Șerban (830 S. Hicks Ave., Los Angeles), care deveniseră centrul de întruniri al parohiei. La 17 decembrie 1941 – parohia cumpără terenul, cu clădirile de pe el, din 3939 N. Figueroa, Los Angeles, cu suma de $ 14.000. Pr. Grigore Coste (1948-1957). La 27 ianuarie 1948, sosește în parohie Părintele Grigore Coste din Erie, Pensylvania. La 4 aprilie 1948 se înființează Reuniunea Femeilor Ortodoxe Române, de pe lângă parohia „Sfânta Treime". La 5 mai 1948 se votează ca parohia să intre sub jurisdicția „Episcopia Ortodoxă Română din America" la „Vatra Românească″ (Grass Lake, Michigan). La 12 iunie 1949 are loc sărbătorirea împlinirii a 10 ani de la înființarea parohiei. La 8 aprilie 1950 Adunarea Generală Extraordinară a stabilit tarifele pentru serviciile religioase și a stabilit taxa pentru membri, la $100.00 pe an. La 27 mai 1950, Adunarea Generală Extraordinară, a votat în unanimitate cumpărarea propietăți de la adresa 3315 Verdugo Rd, Los Angeles, pentru suma de $26.000.00. Vânzătorul era Biserica Episcopală „Sfinții Apostoli" care a dat mare îngăduință și timp, pentru ca parohia să poată strânge fonduri pentru a asigura suma de cumpărare al proprietății. La13 septembrie 1950, George Voishan oferi parohiei un împrumut de $16.000.00 în condițiuni ușoare, pentru a se putea cumpăra propietatea. La 26 octombie 1952, după ce au fost terminate unele modificări, pentru ca biserica să corespundă tradițiilor bisericii ortodoxe, are loc sfințirea bisericii, în cadrul unor mari festivități.Serviciile religioase au fost conduse de Prea Sfinția Sa Episcopul Valerian D. Trifa. La 30 noiembrie 1953, un incediu produs de fire electrice defecte cauzează mari stricăciuni clădirii bisericii. La 18 septembrie 1955, după munca grea de câteva luni, au avut loc Festivitățile pentru resfințirea bisericii, de către Prea Sfintia Sa Episcopul Valerian. La 9 aprilie 1956. Parohia cumpără proprietatea vecină de la Sud de biserică (3311 Vedugo Road) cu prețul de $13.000.00. La 26 iulie 1957, pleacă la veșnicie iubitul preot Grigore Coste. Pr. Protopop Victor Bărbulescu (1957-1969). La 4 august1957, Adunarea Generală Parohială, prezidată de Prea Sfinția Sa Episcopul Valerian, alege cu unanimitate de voturi ca paroh pe Prea Cucernicul Pr Victor Bărbulescu, Protopop al Protopopiatului Mid-West, Chicago. La 6 octombrie, are loc instalarea oficială de către Prea Sfinția Sa, Episcopul Valerian. La 8 decembrie 1958, renumitul poet Aron Cotrus, cu ocazia comemorării Unirii Transilvaniei, citește poezia Psalm Românesc, compusă de el la data de 27 noiembrie 1958. La 25 octombrie 1959, se sărbătorește aniversarea de 20 ani a parohiei. Slujește Prea Sfinția Sa Episcopul Valerian. La 21 februarie 1960, are loc punerea pietrei de fundație, pentru noua clădire a sălii parohiale (Romanian Parish Center). La 8 mai 1960, parohia este vizitată de Alteța Sa Regală Ileana, Prințesa de România. Recepția în onoarea Alteței Sale este dată la Hotel Beverly Hilton din zona Hollywood. La 13 noiembrie 1960 se inaugurează și sfințește noua sală a parohiei de către Prea Sfinția Sa, Episcopul Valerian. Cu acest prilej sunt prezentate 2 tablouri: Hora și Carul cu boi (după Grigorescu), donate bisericii de actrița Paula Gibson. La 23-26 august 1962, secția locală a Organizației Tineretului Ortodox Român-American (LAROY) a găzduit al 13-lea Congres Anual al Organizației Tineretului (AROY) întitulat CONVENȚIA VESTUL DE AUR, prezidat de către Prea Sf. Sa Episcopul Valerian. Duminică, 25 octombrie 1959 - s-a sărbătorit jubileul de 20 ani al parohiei ortodoxe române „Sfânta Treime”, sub patronajul Prea Sfintiei Sale Valerian D. Trifa. Evenimentul a fost elogiat în oficiosul Episcopiei ROEA, „SOLIA", noiembrie 1959. În 1964 s-a sărbătorit cea de a 25-a aniversarea a bisericii. La 27 septembrie 1964, Pr. Prot. Victor Bărbulescu, corul bisericii și un număr de membri călătoresc să facă Sf. Liturghie pentru membrii parohiei din San Francisco. Aceasta este prima biserică-misiune, fondată sub egida parohiei Sfânta Treime, viitoarea parohie „Invierea” pentru rornânii din Nordul Californiei. La cea de a 25-a aniversare a parohiei din 1964 a participat Prea Sf. Sa Episcopul Valerian. La 10 octombrie 1965, Adunarea Generală decide cumpărarea proprietății la 3301 Verdugo Road, colț cu West Ave. 33, la prețul de $40.000.00. Scopul achiziționării acestei proprietăți a fost ca pe colțul acela să se zidească în viitor, o biserică nouă. La 5 lunie 1966, a avut loc aniversarea a 100 de ani dela nașterea marelui poet George Coșbuc. La 20 octombrie 1966, a avut loc aniversarea de 20 ani a Reuniunii de Femei, iar la 1 decembrie 1966, a avut loc comemorarea împlinirii a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, România. La 26 octombrie 1969 se sărbătoreau 30 de ani de existență. Un amplu reportaj a fost publicat în revista „SOLIA”, noiembrie, 1969. Pr. Richard Grabowski (1971-1982). La 6 martie 1971. Pr. Richard Grabowski, cu preoteasa și familia sosesc la Los Angeles. Se face o recepție de bun venit, în sala parohiei. La 16 mai 1971, Prea Sf. Sa Episcopul Valerian, face instalarea oficială a Pr. Grabowski. La 16 octombrie 1971. Pr. Grabowski, cu familia și câțiva enoriași fac o călătorie la San Francisco, unde oficiază Sf. Liturghie pentru parohia „Învierea Domnului”. La 21 noiembrie 1971. Buletinul Parohiei intră în al 5-lea an de publicație. La 28 iunie 1972, corul parohiei și un grup de credincioși fac o călătorie la Congresul Episcopiei la „Vatra Românească”, din 5 iulie, în Michigan, cu un autobuz Greyhound. Corul cântă în cadrul programului aniversării a 20 de ani de păstorire ca Episcop a Prea Sfințitului Valerian și din nou la Sf. Liturghie, duminica. Călătoria este organizată de ”Frăția Ortodoxă”. Pr. Protopop Constantin Alecse (1982-prezent). Întrucât pastorația preotului protopop Constantin Alecse se întinde pe o perioadă ce egalează pastorația predecesorilor săi, nu vom mai prezenta evenimentele parohiale în mod cronologic, mai ales că unele se repetă an de an, ci vom puncta, pe tematici, doar activitățile cele mai importante din viața Bisericii Sfânta Treime pe perioada 1982-2019, după cum urmează: Trăirea, păstrarea și propovăduirea credinței ortodoxe în diasporă. Până în decembrie 1989, dar şi dupa aceea (cu o oarecare schimbare în atitudine a generaţiei mai tinere şi a celor mai nou veniţi, datorită deschiderii şi a apropierii față de cei de „acasă”), oriunde există o biserică românească, pe continent American, avem o “Micuţă Românie”. Înainte de 1989, relaţiile cu fraţii din România erau foarte firave. Nu se prea călătorea către „acasă”, însă, acel „acasă” româno-americanii îl purtau în suflet. Sigur că, după 1990, situaţia s-a schimbat. Unii români s-au repatriat, alţii şi-au adus în America mai multe rudenii, ca să se simtă într-adevăr „acasă”. Alţii co-naționali călătoresc de mai multe ori pe an „acasă”, unde îşi petrec vacanţele, sărbătorile, etc. Mulţi merg „acasă”, în România, pentru a le arăta copiilor şi nepoţilor lor plaiurile moşilor şi strămoşilor. Unii se întorc acasă, să înfiripeze o afacere, alţii merg să ajute România prin cunoştinţele dobândite, ca dascăli sau studenţi, fie prin experienţa şi prin succesul lor în lumea afacerilor. Rolul Sfintei Biserici în diaspora românească din America a fost și rămas ACELAŞI, înainte și după 1989. În general, românii din America sunt foarte ataşaţi de biserică, făcând sacrificii materiale deosebite pentru menţinerea ei. Biserica este nucleul comunității. Românul, când a venit pe tărâmul nou, „s-a adus pe sine însuşi cu el”, cum frumos grăia un funcţionar al imigrării, adică şi-a adus credinţa, limba şi tradiţiile curate. In biserică şi prin biserică, deşi departe de casă, se simte „acasă”. Nu lipseşte de la sfintele slujbe duminicale, iar la Sfintele Praznice ale Naşterii şi ale Invierii Domnului, işi ostoieşte dorul de casă prin participarea la viaţa sacramentală a comunității. Românul abia aşteaptă să vină Postul Mare al Sfintelor Paşti şi mai ales Săptămâna Patimilor, să participe la Slujbele Deniilor si la serviciile divine de dimineaţa și seara, ca apoi, cu ai săi, să se întâlnească cu Domnul în Noaptea Invierii, şi să propovăduiască, în toată America şi Canada, că „Hristos a Înviat!”. Să nu mai vorbim de Prăznuirea Crăciunului. Ca şi acasă, românul-american se pregăteşte din timp de prăznuire. Preparatele culinare româneşti nu lipsesc din meniul său. Nu taie el porcul, aşa ca acasă, însă cârnaţii tradiţionali, caltaboşul, sarmalele si răciturile (piftia) nu lipsesc de pe masa românului. Cu săptămâni înaintea Crăciunului, se organizează cete de colindători, care merg cu colindatul pe la ai lor şi pe la prietenii americani să cânte frumoasele noastre colinde. Adesea şi americanii se adaugă acestor cete, iar, în Ziua Crăciunului, după Serviciul Divin, întreaga comunitate se adună în jurul bradului, în sala parohială, unde se cântă colinde româneşti şi americane. Tineretul interpretează piese de Crăciun (Irozii, Capra, Pluguşorul etc), iar Moş Crăciun îşi face apariţia (fără sanie, căci pe aici, prin Sudul Californiei, nu prea ninge), spre bucuria copiilor şi nu numai. Românul-American se pregăteşte şi trăieşte ca acasă atmosfera şi bucuria sărbătorilor legate de Praznicul Naşterii Domnului începând imediat după Ziua Recunoştinţei (adică de pe la sfârşitul lunii noiembrie) şi până după Sfântul Ioan. Cu toată oboseala, după Revelion, creştinul este nelipsit de la Slujba Sfântului Vasile. Ţine cu dinadinsul să înceapă Anul Nou cu dreptul, să participe la Liturghia din Anul Nou, să fie pătruns duhovniceşte de Molitfele (rugăciunile) Sfântului Vasile. Odată cu venirea Bobotezei, prăznuire la care credinciosul vine cu sticluţe de acasă să ia Aghiazma cea Mare de la Epifanie, urmată de sărbătoarea Sfântului Ioan, se începe un nou capitol din viaţa de familie a românului-american. Din nou îşi curăţeşte casa, fiind în aşteptarea părintelui (preotului) cu Crucea pentru sfinţirea caselor de Bobotează. Printre Praznicele Împărăteşti și evenimentele importante din viaţa personală şi de familie a creştinului româno-american, se înscrie şi Hramul, când se sărbătoreste patronul bisericii. În cazul nostru, al celor din Los Angeles, ce prăznuire mai mare poate să fie decât hramul bisericii, adică Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Credincioşii vin la prăznuire, atât cei de aproape, cât şi cei de departe, asemenea pelerinajelor de hram, de pe la sfintele mânăstiri de acasă, din România. Numai că pe aici, nu prea se merge pe jos, ci se vine în confortul maşinii personale. Se participă la Sfânta Slujbă şi se continuă cu o frăţească agapă, adesea însoţită de muzică şi de dans. Aşa petrece tot românul la hram, ca să se simtă „ca la mama acasă”. Aş dori să accentuez faptul că, într-adevăr preotul este motorul comunităţii, însă la ce bun să ai motorul, dacă nu-l ancorezi la maşină, şi vice-versa, ca dimpreună să aibă un scop. Aşadar, păstrarea credinței intacte la un nivel ridicat se obține printr-o frăţească colaborare simbiotică şi prin armonie în acţiuni, între slujitor şi comunitatea credincioşilor, în numele „Sfintei Treimi”. Biserica, pentru noi toți, este o extensiune a familiei, este „marea noastră familie”, de aici din California. Activitatea duhovnicească. Preotul are un rol important în ascultarea păsurilor și dorurilor, cât și consilierea creștinilor ortodocși români. Necesitaţile spirituale ale creştinilor ortodocşi, de aici sau de „acasă”, de fapt oriunde ne-am afla noi românii în lume, sunt aceleaşi, deşi circumstanţele sociale şi politice în care ne ducem fiecare existenţa pot fi diferite. Ţelul vieţii şi al trăirii noastre aici pe pământ este „să lucrăm cât este ziua de mare” pentru dobândirea mântuirii și a vieţii veşnice. Este foarte greu să dobândeşti mântuirea trăind de unul singur (cu excepţia schivnicilor şi a monahilor). Evanghelistul Matei ne spune că „... la Judecata de Apoi, când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile…” (Matei XXV 31, 32). Aici, prin cuvintele „toate neamurile”, evanghelistul se referă, fără echivoc şi la neamul nostru, neamul românesc, indiferent pe ce meleaguri ne-am afla, în România, în America, în Europa Centrală sau Occidentala, în Australia etc. Aşadar, atât slujitori, cât şi mireni ai bisericii, avem aceleaşi obiective în viaţă şi, anume, să ne trudim cu toată fiinţa noastră pentru a dobândi viaţa de apoi. Avem cu toţii aceleaşi păsuri şi doruri sau dorințe să fim mai buni, să devenim mai înţelepţi, să ne întemeiem familii creştine, să ne educăm copiii şi nepoţii în frica lui Dumnezeu, să vieţuim cât mai mult timp din viaţa noastră pământeasca „în Casa Tatalui Meu”, adică în biserică, aşa cum ne învaţă Mântuitorul, să ii canalizăm pe urmaşii noştri să devină oameni de omenie, credincioşi buni şi corecţi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu; să îi respecte pe vârstnici, să perpetueze tradiţiile religioase şi obiceiurile moşilor şi strămoşilor noştri; să nu işi uite rădăcinile, țara de obârşie; mai presus de toate, să trăim cu toţii, noi şi urmaşii noştri, în credinţa Bisericii drept-măritoare. Consider că, „de vom căuta, mai întâi, împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, toate celelalte ni se vor adăuga nouă” (Matei VI, 33). Imaginea României în sufletul românilor din America. Se poate spune că, în ultimii 30 de ani, prin intermediul canalelor de televiziune din România, ce transmit de toate și pentru toţi, românii din străinătate au o imagine bine conturată a ceea ce se întâmplă acasă, în România. Adesea vedem şi lucruri care nu ne plac şi care nici nu cred că ne reprezintă: prea multă politică ieftină, lipsă de voinţă politică pentru extirparea corupţiei, prea mulţi politicieni cu interese clientelare, prea multă bârfă şi lipsa de respect pentru instituţiile statului, manelism etc… Acestea însă nu reprezintă adevărata Românie, ci sunt numai manifestări în cadrul unui sistem de tranzit către o societate cu adevărat democratică, cum o ştim noi, aici, în vest. Sperăm să vedem, în scurt timp, o Românie în care normalitatea să se gasească la ea acasă. Activitățile specifice ale bisericii Sfânta Treime, în perioada 1982-2019. De peste 30 de ani, biserica tipărește o revistă color, „Viaţa Creştină” (www.publicatii.com), într-un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare, cu apariţie, iniţial, lunară, apoi bilunară, iar, în ultimii ani, apariţie trimestrială, atât în format tipărit, cât şi în virtual. Revista înfățișează în paginile ei viața spirituală, pastorală, culturală, administrativă și misionară a bisericii „Sfânta Treime”. Ea cuprinde, printre altele, predici, meditații, anunțuri comunitare, rapoarte de activitate parohială, programul slujbelor și date despre educația religioasă în parohie, servicii religioase obișnuite sau ocazionale, diverse. Prin intermediul ei, se ţine legătura cu enoriaşii şi cu toţi binefăcătorii parohiei, anunțând astfel toate evenimentele comunitare, religioase şi social-culturale, astfel încât, chiar şi cei care, din binecuvântate pricini, nu participă cu regularitate la sfintele slujbe, să se simtă parte din „marea noastră familie”, să aibă la dispoziţie în orice clipă toate datele noastre de contact, pentru a putea apela cu uşurinţă la serviciile bisericii. In biserică au loc activităţile ecclesiastice şi de educaţie religioasă și se săvârşesc toate serviciile sacerdotale. In domeniul educaţie religioase, preoţimea coslujitoare ţine predici şi cateheze, în mod permanent, nu numai în cadrul slujbelor duminicale, ci şi la slujbe ocazionale: botezuri, cununii, înmormântări; organizează cursuri de religie pentru tineretul parohiei (sporadic) şi încurajează participarea tinerilor în activităţile locale pan-ortodoxe. Am experimentat chiar şi funcţionarea, timp de aproape 10 ani, a unei capele, unde slujbele se săvârşeau totalmente în limba engleză, pentru tinerii care nu vorbesc decât limba engleză; s-a susţinut o oră pe săptămână, de educaţie religioasă prin intermediul radioului, ce putea fi ascultat în tot sudul Californiei, iar în ultimele 3 decenii, biserica noastră este prezentă în viaţa credincioşilor ei și, nu numai, prin portalul www.biserica.org şi prin forumul său. Aniversările speciale ale bisericii: Ca și în vremea predecesorilor protopopul Constantin Alecse, în ultimele aproape 4 decade, comunitatea a pus mare accent pe aniversările special, astfel: A 50-a aniversare a bisericii (Jubileul de aur), 23-24 septembrie 1989, s-au desfășurat evenimentele festive de sărbătorire a Jubileul de aur (1939-1989). Cu acest prilej s-a tipărit o lucrare, ediție specială bi-linguală, de peste 300 pagini, prezentată de publicația oficială a bisericii „Viața Creștină”. Evenimentele jubiliare s-au desfășurat sub președenția PS Episcop Nathaniel . La vecernie, și programul cultural de seară, în curtea bisericii, au participat, în cca 350 persoane. Programul cultural de cca 3 ore a fost oferit de corul bisericii, cele 2 trupe de dansatori ale bisericii, Crăițele și Mugurelul, precum și invitați de onoare, grupuri folclorice din alte State ale Americii și Canada. Duminică, 24 septembrie, PS Sa Episcopul +Nathaniel, asistat de pc preoți Constantin Alecse și Mihai Cerghizan, afiliat, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, urmată de un banchet aniversar, la care au participat cca 400 dee persoane. Programul cultural a fost asigurat de "Rapsodia Romana", școala de muzică a parohiei, formată din cca 10 virtuoși vocaliști, pianiști, violoniști, etc. A 60-a aniversare - Între 6-8 noiembrie 1999 a avut loc cea de a 60-a Aniversare a Bisericii „Sfânta Treime” din Los Angeles sub înaltul patronaj al IPS Sale, Arhiepiscopul Nathaniel. Sâmbătă, seara, 6 noiembrie, Slujba Vecerniei a fost pontificată de Înaltul Ierarh +Nathaniel, asistat un sobor co-slujitor: p.c.preoți: Constantin Alecse, Richard Grabowski, Constantin Tofan,dr. Cătălin Mitescu și John Limbeson, foști diaconi la biserica „Sfânta Treime”, arhimandritul Nikodim (Remus) Bibarț , biserica bulgară „Sfântul Ioan Botezătorul”, protopop Mihai Carpinișan, dioceza condusă de IPS Arhiepiscop Victorin, Anton Florian Frunză și Ioan Poptelecan (foști preoți-asistenți la biserica noastră, Andrew Lasko, preot asistent la biserica „Sfânta Ana” din Pomona, și diaconul Vasile Șimonca. La slujba de duminică, 7 noiembrie 1999, Sfân Liturghie a fost pontificată de IPS +Nathaniel, ajutat de un sobor de 12 clerici co-slujitori: Constantin Alecse, Richard Grabowski și Constantin Tofan, Cătălin Mitescu și John Limbeson, Minas Sarchizian, Anton Florian Frunza, Ioan Poptelecan, Gheorghe Libotean, Vasile Latiș, din Houston TX, Virgil Suciu, din Phoenix, AZ și diaconul Vasile Șimonca. La banchetul aniversar, în sala mare parohială, luat parte peste 300 de meseni. Între invitații speciali s-a aflat dr. Nicolae Constantinescu, consulul general al României la Los Angeles, însoțit de 6 participanți, membri ai personalului consular. A 65-a aniversare a bisericii, 6-7 Noiembrie 2004. Festivitatile celei de a 65-a aniversare a Bisericii Ortodoxe Române Sfanta Treime, s-au desfășurat sub Inaltul Patronaj Al IPS Sale +Arhiepiscopul Nathaniel. Cu acest prilej, IPS Sa Arhiepiscopul Nathaniel, a sărbătorit împreună cu noi aniversarea celor 24 de ani de Arhipăstorie, dela sfinţirea Sa în treapta Arhieriei (15 noiembrie 1980). La Arhiereasca Liturghie din ziua de duminică 7 noiembrie IPS Sa a pontificat Liturghia Arhierească, şi a hirotonit întru treapta diaconiei pe ipodiaconul dr. Razvan Iosif Bena. Banchetul festiv, aniversar, a fost organizat la Hotelul Hilton, din Glendale, California, cu participatea a cca 250 de persoane, pe bază de invitaţii. A 70-a Aniversare a Bisericii "Sfânta Treime", 7 iunie 2009 - La această aniversare, din binecuvântate pricini, Întâi Stătătorul Bisericii, IPS Nathaniel nu a fost cu noi, însă ne-au împărtășit arhierești binecuvântări, la sfânta noastră aniversare. Sfânta Liturghie a fost oficiată de de către părintele paroh Constantin Alecse, și părintele co-slujitor Iustin Constantin Capsa, transferat recent la parohia noastră din San Diego, CA. La finele Sfintei Liturghii, a avut loc banchetul aniversar, începând de la orele 1:00 pm, în sala mare parohială, la care s-au servit preparate culinare românești, tradiționale, și orhestra Mitică Grigoruţ, cu interpreți instrumentali și vocali: Marian Milită, Mihail Chiriuc, Camelia Ciobanu Filip, solist vocal, și inegalabilul Gabriel Vamvulescu. A 75-a Aniversare a Bisericii "Sfânta Treime", 8 iunie 2014. La weekend-ul din 7-9 iunie 2014, au avut loc evenimentele legate de cea de a 75-a Aniversare a Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime" din Los Angeles, California. Ca un corolar, cele două evenimente s-au prăznuit sub patronajul Înaltului Ierarh, Preasfințitul Arhiepiscop Nathaniel, Întâistătătorul Episcopiei noastre din America și Canada, cu reședința la Vatra Românească-Michigan. În cele 12 zile cât a fost oaspetele câtorva parohii de pe Coasta Pacifică, a fost însoțit de P.C. Părinte Protoiereu Constantin Alecse, care este și parohul Bisericii „Sfanta Treime” din Los Angeles. Înaltul Ierarh și-a aniversat 74 de ani de viață, într-un periplu duhovnicesc pe coasta de vest. La rândul său P.C.P. Constatntin Alecse, a sărbătorit și aniversarea a 32 ani de păstorire în Parohia „Sfânta Treime” și 30 ani în calitate de Protopop, al parohiilor de pe Coasta Pacifică. Duminică, 8 iunie 2014, ziua celei de a 75-a aniversări a Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Treime” din Los Angeles, California (Hramul Bisericii), Sfântul Locaș a fost hărăzit cu un nou Sfânt Antimis, semnat de IPS Sa +Arhiepiscopul Nathaniel, în care au fost transferate Sfintele Moaște ale „St. Akakios Kavsocalivites, Mt. Athos". Activități culturale: Tot sub egida bisericii se organizează diverse evenimente naţionale, prin evocarea personalităţilor culturii româneşti, prin variate programe culturale si activităţi sociale, adesea cu participarea artiştilor locali sau a unor artişti veniţi fie din România, fie din alte state. Spre exemplificare, fără a avea pretenția că i-am amintit pe toți oaspetii nostri, în perioada anilor 1982-2019, biserica Sfânta Treime a fost vizitată de mari personalităţi ale culturii, cinematografiei şi politicii româneşti, ca de pildă: Majestatea Sa Regele Mihai al României; Eminenţa Sa dr Emil Constantinescu, preşedintele României; Senatorul Ion (Iancu) Raţiu; Excelenţa Sa Mircea Geoana, la acea vreme (1997) ambasadorul României la Washington; scriitorul Mihai Botez, mai târziu consului general al României la Los Angeles; renumiţii dirijori Sergiu Celibidache, şi Marin Constantin (dirijorul Madrigalului); regizorii de filme John Florea, Diana Busuioc-Angelson, Alex Rotaru, Vladimir Popescu-Doreanu, Dumitru Caranfil; dramaturgul Jean Ionesco; Petru Popescu (scriitor și regizor); documentarişti TV, de renume: Mario Mechado (California), Aristide Buhoiu (New York şi California), Mihaela Crăciun (TVR-Internaţional, România); poetul Grigore Vieru; actorii Adrian Zmed (USA) şi, din România, Dem Radulescu, Mircea Crișan, Nae Lăzărescu, Vasile Moraru, Florin Piersic, Gabriel Oseciuc, Sorin Stratilat (actor și regizor), Horatiu Mălăiele, Stela şi Alexandru Arşinel, George Mihăiţă, Ion Dichiseanu şi mulţi alţii. Mari cântăreți și artiști care au performat în Los Angeles: Tot în această perioadă, a anilor 1982-2019, pe scena sălii parohiale a bisericii noastre au performat corale, cum ar fi Madrigalul, Axios, Ars Carminis; au cântat: Gică Petrescu, Dan Spătaru, Corina Chiriac, Maria Dragomiroiu, Gheorghe Turda, Ionela Prodan, Florica Bradu, Ion Lăceanu, Constantin şi Olimpia Drăghici, Ștefan Hrușcă, Nicolae Furdui Iancu, Gigi Marga, Nicolae Răceanu, Irina Someşan, Fărâmiţă Lambru, Irina Loghin, Margareta Pâslaru, Romica Puceanu, Dumitru Farcaș, Nicoleta Voica, Sofia Vicoveanca, Veta Biriș, Maria Ciobanu, tenorul Vasile Sava, soprana Leontina Văduva, soprana Valeria Sersea, soprana Georgeta Psaros, baritonul Gabriel Vamvulescu, flautistul Ciprian Ignat, George Rotaru, Octavian Cadia, Ionică Ardeleanu; dintre orchestre, amintim: orchestra Nicolae Bot Gros (Chisinău), orchestra Radu Goldis (Los Angeles), orchestra Dumitru Grigoruț (Chicago). Grupuri folclorice: Pe scena bisericii noastre au mai performat grupuri folclorice din Canada (1989), din Chicago şi din Bucureşti (1994), precum şi “Timișul” (Romania), “Izvoraşul” (Minnesota, 2001), “Mugurel” şi “Crăiţele” (Los Angeles), precum şi grupurile folclorice ale bisericilor sârbeşti şi greceşti din Sudul Californiei. Credincioșii româno-americani susțin financiar biserica. Ca şi intr-o familie, unii membri ai comunităţii sunt mai săritori decât alţii, unii sunt mai implicaţi în viaţa social-culturală, alţii în viaţa duhovnicească şi sacramentală, alţii în administraţie etc, însă, în final, avem același ideal şi ne folosim de talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu, întru slujirea Lui şi a comunităţii (parohiei) din care facem parte. Deşi poate, privită din afară, comunitatea românească din Sudul Californiei ar părea că nu este unită, solidară, realitatea este diametral opusă. Comunitatea românescă de aici, în totalitatea ei, este diversificată și dinamică. Ea este formată din multiple „comunităţi religioase”, mai multe religii şi culte religioase, este reprezentată de societaţi şi organizaţii sociale, culturale şi caritabile, de organizații şi asociaţii profesionale, însă, atunci când a venit vorba a ne dovedi obârşia, unitatea şi solidaritatea, am demonstrat-o din plin. Menţionăm doar câteva ocazii semnificative: primirea în 1988, cu dragoste şi cu entuziasm, a Majestății Sale Regele Mihai I, în sânul comunităţii; trimiterea de ajutoare, atât către țară, de ordinul zecilor de milioane de dolari, imediat după 1989, cât și altor diferite ţări, de pe alte continente, afectaţi de calamităţi naturale; consensul şi participarea tuturor în a promova o imagine pozitivă pentru România, în cadrul societăţii americane, combătând miturile şi poveştile, adesea adevărate făcături, care au drept scop denigrarea țării de obârșie. Fără îndoială că un rol important în sudarea relaţiilor frăţeşti între membrii comunităţii româno-americane îl au şi autorităţile de resort ale statului român (ambasadele și consulatele).Misiunea pastorală a bisericii: Slujitorul Sfântului Altar, luând aminte la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice „Tuturor, toate m-am făcut, ca măcar pe unii să-i mântuiesc” (I Corinteni IX, 22), încearca să-i urmeze exemplul. Însă, cum spuneam şi mai sus, trebuie să existe o conlucrare între preot și credincioși. Creştinul care citeşte Sfânta Scriptură învaţă din ea: „Lucreaza șase zile și fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în acea zi niciun lucru... căci în șase zile a făcut Dumnezeu cerul și pământul... iar în ziua a șaptea S-a odihinit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o” (Ieșire XX, 8-11). Plinind legea Vechiului Legământ şi înviind din morţi în prima zi a săptămânii (duminica), Mântuitorul Hristos ne-a adus Noul Legământ şi, cu acesta, noua zi de odihnă. Intr-adevăr, chiar dacă duminica este, pentru cei mai mulţi dintre credincioşii noştri, singura lor zi liberă, ei îşi aleg să se odihnească, trupeşte şi duhovniceşte, prin participarea la Sfintele Slujbe. Creştinul adevărat aude chemarea: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei XI, 28). Este tot atât de adevărat că lupta cu „stihiile acestei lumi” este dificilă, atât de puternice sunt „porțile iadului”, încât Hristos Insuși ne vorbește despre „calea cea strâmtă”, pe care puţini o aleg în urcuşul lor spre mântuire. In această luptă, principalul nostru ajutor este tocmai Sfânta Euharistie, prin Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, Cel care ne oferă nu numai odihnă, când suntem împovăraţi, chiar mai mult, ne oferă însăşi „hrana esențială” care ne tine vii, duhovniceste vorbind, si care, in ciuda ispitelor si a primejdiilor, ne face următori ai lui Hristos. Imaginea României, în cadrul mozaicului de credințe și culturi din California. Prin toate acțiunile sale, biserica ajută la păstrarea unei imagini favorabile a României, cel puțin aici în America, nu este atât de distorsionată ca în alte ţări. Aceasta se datorează mai multor factori pozitivi. Emigranţii români în America, indiferent când au venit aici, nu au mers contra curentului, ci au căutat şi reuşit ca, în scurt timp, să se integreze în societatea şi în sistemul american. De asemenea, să luăm în consideraţie şi faptul că istoria imigraţiei româneşti în America este mai îndelungată (de peste un secol), comparativ cu alte locuri, perioadă în care „etnia româno-americană” şi-a dobândit un loc distinct, clar definit în societatea americană. În prima parte a secolului al XIX-lea, imigranţii români veneau în America (mai ales din Ardeal) cu dorinţa de a-şi face „mia şi drumul”, adică de a strânge ceva agoniseală, ca apoi să se întoarcă în țară, să se aşeze, să fie şi ei printre ajunşii satului. Așa cum amintește și cunoscutul proverb românesc, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg„ (fiind valabilă și viceversa), cei mai mulţi dintre ei au rămas definitiv în America, stabilindu-se în mai multe state. Pe de altă parte, referindu-ne la românii care au venit după cel de al doilea război mondial, cei mai mulţi intelectuali, au venit cu intenţia de a se stabili definitiv în America. Pentru aceştia, România este „Patria Maternă”, iar America este „Patria Adoptivă”. Aceştia din urmă, majoritatea cu o educaţie deosebită şi cu îndeletniciri profesionale de excepţie au pătruns repede în structurile înalte ale societății americane, devenind oameni de stiinţă, regizori şi producători de cinematografie, cercetători, inventatori, profesori universitari, doctori, oameni de afaceri, tehnicieni de înaltă calificare etc. La nivel comunitar, fiecare biserică, instituţie, societate sau asociaţie a căutat, mai bine de un secol şi, o va face în continuare, să promoveze imaginea României, la justa valoare, evidențiindu-se bogatul tezaur românesc, rezonanţa limbii noastre latine, frumuseţile ţării, portul popular, cântul şi jocul românesc (folclorul românesc în toată splendoarea lui), spiritualitatea, mărinimia, inteligenţa şi talentele românului, „omul frumos”, cum afirma Dan Puric etc. Inestimabilul tezaur românesc şi valorile neamului nostru sunt promovate de oricare româno-american, prin diverse mijloace şi cu orice prilej, prin publicaţii, conferințe şi colocvii (majoritatea, în cadrul universitar), prin organizarea de festivaluri și picnice locale sau inter-etnice, prin filme documentare TV, atât în America, cât şi, mai recent, prin intermediul unor interviuri la TVR Internaţional, la radio şi prin internet, prin prezentări artistice şi culturale în cadrul manifestărilor altor etnii. Internetul este folosit în slujirea lui Dumnezeu. Cum ştim cu toţii, Sfânta Liturghie este o rânduială de sfinte rugăciuni, în timpul căreia se săvârşeşte cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc, Jertfa fără de sânge întemeiată de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Iisus, luând pâinea şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!". Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor!" (Matei XXVI, 26-28). Scopul Sfintei Liturghii este Sfinţirea Darurilor şi Împărtăşirea credincioşilor, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Deci, nu cred că există cineva, fie dintre slujitorii bisericii, sau chiar simpli mireni, care să cuteze a afirma că participă „in absentia” la liturghie, când nu poate veni în biserică. Cum te poţi împărtăşi cu Trupul şi cu Sângele Domnului Hristos, dacă nu eşti în Biserică? Domnul spune răspicat: „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei XVIII, 21). Cu Sfânta Euharistie, însă, ne impartăşim la biserică. Excepţie se face pentru bolnavi şi pentru vârstnici, care neputându-se deplasa fizic la Sfânta Biserica, este nevoie ca Biserica să vină la ei, adică slujitorii bisericii se deplasează la ei, fie la spitale, case de convalescență sau acasă, pentru a-i împărtăşi. Slujirea lui Hristos cu mijloacele moderne massmedia. Daca ne referim însă la propovăduirea şi la slujirea prin intermediul mijloacelor moderne de comunicaţii, cum ar fi televiziunea, radioul, internetul, FaceBook, etc, atunci putem cel mult să afirmăm ca și Apostolul Pavel: „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Cor. IX, 22). Deci aceste mijloace moderne de comunicare, fie vizuale, prin TV, fie pe calea undelor, prin radio, fie virtual prin internet, sunt mijloace care ne pot ajuta în propovăduire, în fortificarea duhovnicească a credincioşilor, în urcuşul lor pe calea mântuirii, dar nicidecum nu sunt un „substitut” al celor Sfinte. Dumnezeu a fost şi este Acelaşi, ieri, astăzi şi în veci. Românii vin la biserică pentru slujbe, dar și pentru socializare. Psiho-sociologul conf. dr. Alin Gavreliuc, de la Universitatea de Vest din Timişoara, vorbind despre religiozitatea românilor din Europa, menționa că „suntem cel mai dus la biserică popor din Europa, după Polonia, însă, adesea doar la nivelul ritualurilor”. Religiozitatea românilor înseamnă mai degrabă că, îşi încredinţează viaţa altcuiva, că îşi spun: „jocurile sunt făcute, destinul meu este decis dincolo de mine, mai bine stau în colţul meu şi o scot eu la capăt”. În America avem de-a face cu o altă dimensiune a religiozităţii. Noi, ortodocşii care am plecat peste Ocean cu Dumnezeu şi cu Măicuţa Domnului în suflet şi care nu am uitat să luăm în geamantanul nostru, când am plecat de acasă, cel puţin o iconiţă sau o cruciuliţă, pentru protecţie divină (nu mă refer la icoană sau cruciuliţă ca „talisman”, o, nu!!!), I-am luat pe Însuşi Dumnezeu şi pe Măicuţa Sa cu noi, ne-am învăluit în harisma sfinţilor, care mijlocesc către Atotțiitorul şi care ne protejează mereu. Aşa că majoritatea vine la biserică să se întâlneasca cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi, să se cuminece cu merinda ce le asigură viaţa de veci sau, cum îmi place adesea să spun, „să-şi încarce bateriile duhovniceşti” pentru întreaga săptămână. Acesta-i majoritatea. Fără îndoială că există şi o minoritate care vine la biserica să „socializeze”, adică să se întâlnească cu alţii, să se şi distreze, să…, dar aceasta în cadrul activităţilor sociale şi culturale, a festivalurilor, a picnicelor şi a meselor ocazionale. Nevoia continuă de ajutorul lui Dumnezeu. Nevoie de Dumnezeu avem oriunde ne-am afla. Nu trebuie să alergăm la Dumnezeu numai când simţim că avem nevoie de El, adică, aşa cum zice românul, „când ne-a ajuns cuţitul la os”. De ce să mergem la doctor numai după ce ne-am înbolnăvit şi nu înainte, pentru a preveni boala? De ce să nu călătorim cu Dumnezeu în periplul nostru pământesc, de la naştere şi botez, până când ne dăm obştescul sfârşit în mâinile lui Dumnezeu? Da, într-adevăr, creştinul simte că are nevoie de Dumnezeu, uneori mai mult, decât alterori, însă aceasta tot datorită slăbiciunilor noastre, fie că sărăcim în credinţă, fie că ne cuprinde îndoiala, fie că diavolul speculează momentele noastre vulnerabile şi ne aruncă în mreaja deznădejdii şi a neputinţei. Nu este mai puţin adevărat că în România simţim poate mai multă „încărcătura duhovnicească” (cum glăsuiesc promotorii secularismului) şi aceasta poate datorită rugăciunilor colective ale milioanelor de credincioşi ortodocşi, a existenţei miilor de biserici, de mânăstiri şi schituri etc. Oare nu El, Hristos Domnul, Păstorul Cel Bun, ne invață despre păstorul că își lasă cele 99 de oi și se duce să o caute pe cea rămasă singură, tocmai pentru a nu cădea în gura lupilor? Aceasta este credinţa nostră, că Domnul se îngrijeşte, în mod egal, de fiecare dintre noi, fiindcă facem parte din aceeaşi turmă, suntem fiii aceluiaşi neam. La biserică vin și ortodocșii, dar și convertiții la ortodoxie. Foarte adesea, la slujbele bisericii participă și credincioşi ai altor denominaţiuni creştine, mai ales că slujim o comunitate mixtă, însă arareori au asistat la slujbele noastre membri ai unor religii necreştine, excepţia făcând-o unii evrei, de religie mozaică, care s-au născut şi au trăit mai mulţi ani în România. Ei participă cu plăcere şi cu emoţie la activităţile bisericeşti legate de sărbătorile Crăciunului şi ale Sfintelor Paşti. Mulți se convertesc la ortodoxie datorită chemării divine şi a intervenţiei directe a lui Dumnezeu, a Măicuţii Precista, a soborului Sfinţilor Îngeri şi a Sfinţilor, în general. Spre exemplificare menţionez faptul că, un credincios adult, american, catolic de credinţă (Bill Clark), simţind chemarea directă a lui Dumnezeu, a găsit adresa bisericii noastre în cartea de telefon, a participat la sfintele slujbe, a trecut printr-o procedură de catehumenat, s-a convertit la ortodoxie, a urmat apoi cursurile unui Seminar Teologic Ortodox din America, a fost hirotonit diacon şi mai apoi preot, a co-slujit la biserica Sfânta Treime, aproximativ 10 ani, apoi la biserica Românească din Prescott, AZ, și în present, la vârsta sa de aproape 90 de ani, este unul dintre cei mai prolifici preoţi misionari din Episcopia noastră. De asemenea, de mai bine de 20 de ani, unul dintre cei 4 co-slujitori ai bisericii (ipodiaconi sau citeţi), este un alt American, Dan Platt, fost catolic, convertit la ortodoxie şi căsătorit cu o recunoscută pictoriţă de icoane, care a pictat gratuit biserica noastră și care constituie un adevărat model de trăire ortodoxă în America, după cuvintele Mântuitorului „căci după roadă se cunoaşte pomul” (Matei XII, 33). Bineînţeles că, exemplele ar putea continua. Festivaluri românești, picnic și mese lunare, revelioane și parade modei. Pentru a ține comunitatea împreună, și în scopul de a susține biserica financiar de-a lungul anilor, biserica Sfânta Treime a organizat anual festivaluri românești, picnice și mese lunare, ocazionale, aniversări speciale, și revelioane. La marea majoritate a acestor evenimente au fost invitați oaspeți de onoare din România, mai ales înainte de 1989, la care am făcut referire mai sus. Pentru a oferi o imagine mai clară asupra acestor evenimente, oferim mai jos câteva consemnări privind două dintre importantele evenimente al parohiei: a). Festivalul Românesc din Los Angeles (6-7 iulie 2002). Locul festivalului a fost Griffith Park, în weekend-ul sărbătoririi Zilei Naționale a Americii. Participarea la festival a întrecut așteptarile, numărul participanților fiind estimat la cca 6000 persoane, din care cca 1000 americani. Munca nu a fost ușoară: s-au întins, pe iarbă, corturi, mese, scaune, iar printre copaci au fost puse baloane tricolore, au fost deschise chioșcuri cu exponate românești la preturi accesibile. Mâncarea și băuturile speciale românești, muzica, dansurile, au imprimat o atmosferă de sărbătoare și frăție, deși cei mai mulți dintre participanți, desigur, nu se cunoșteau între ei. Timp de 2 zile orhestra „Valachia” din Chicago, precum și formația de dansuri „Izvorasul” din Minesota, sosite la Los Angeles, au delectate participanții cu cea mai frumoasă muzică românească și cele mai pitorești dansuri populare, din toate regiunile țării. Au lucrat cu sudoare la organizarea festivalului 18 comitete, cu peste 70 voluntari, care și-au jertfit timpul, nepregetând nicio clipă de voluntariat în folosul obștesc al comunității româno-americane… Au fost gătite: sărmăluțe în foi de varză, cârnați românești, pilaf, frigărui și mici si, au fost degustate și vândute vinuri bune românești. In corturile albe s-au întins șiruri de ii, năframe, marame, icoane pe lemn pictate la mânăstiri și icoane ardelenești pe sticlă, polonice sculptate în lemn, ouă bucovinene încondeiate, toate la prețuri incredibil de mici… (Runa Petringenaru)… Sâmbătă și Duminică, 6 și 7 iulie 2002, a avut loc loc, în Los Angeles, primul Festival al comunității românești, la care au participat între 5.000 și 6.000 de români. Participarea aceasta masivă este un semn că a început să înmugurească un sentiment de solidaritate între membrii Comunității Românești din Los Angeles... Alături de românii veniți, de la zeci de mile distanță și de liderii unor organizații românești, un moment de referință l-a constituit prezența lui Alexandru Kozinschi, judecător la cel de al Nouălea Circuit al Statelor Unite, funcție în care a fost numit de Președintele Reagan, în 1985... (Mircea Popescu, Președinte, Consiliul Mondial Român)… La festivalul Românesc, 2002 - Organizat de Biserica Ortodoxa „Sfânta Treime” din Los Angeles - s-au muncit sute de ore la organizarea festivalului și, s-a cheltuit pentru parc, orchestră, dansatori, DJ, sistem de sunet, mâncare, reclamă, etc. Au fost pregătite felurile: mititei - 8000, sarmale - 3300, cârnați - 2300, frigărui de pui - 1700, salate, orez, murături, prăjituri, înghețată, floricele, etc. Vinurile românești și californiene, bere și sucuri, au fost din belșug…Boutiqurile - S-au amenajat boutiquri în aer liber și s-au vândut bijuterii, tricouri și șepci, articole religioase, artizanat și jucării… Pentru a-i delecta pe cei prezenți cu muzica și dansurile românești, am invitat orchestra "Valahia" din Chicago și grupul de dansatori "Izvorașul" din Minnesota. In pauze am ascultat, de pe casete, muzica grupurilor "Ro-Mania" și "Hora"…(Tibi Iovu)…Ample reportaje au fost publicate în ziarele românești din Sudul Californiei: Clipa, (Ediția electronică, Anul XII, July 11, 2002, No. # 558 si Ediția tipărită), Meridianul, (Ediția electronică, # 268 - 13 iulie 2002 – Comunitatea Româno-Americană și Ediția tipărită, anul XXIX, vol.6 – nr.268, 13 iulie 2002, p. 11), Universul, (Ediția tipărită, anul XVI, Nr. 551/12 iulie 2002, sub titlul „Festivalul Românesc de la Los Angeles – Un mare succes”, p. 9), Viața Creștină (Ediția electronică, dar și tipărită, vol.45, no.2-4, July-December 2002, pp. 18-19). b). Sambătă, 9 noiembrie, 2002 - Al doilea Fashion Show - Cherish The Magic Of Life. Evenimentul a fost organizat la elegantul Millenium Biltmore Hotel, în Los Angeles. Evenimentul s-a început cu vânzarea de la Silent Auction, Boutique, cozonaci și prăjituri. În prima oră a evenimentului, participanții au avut ocazia să liciteze și să cumpere bijuterii, icoane pe sticlă, vinuri selecte, torturi, prăjituri și diverse alte produse oferite cu dărnicie de diverși membri ai comunității noastre. Punctele de atracție au fost colecția de bijuterii a lui Rosianne Kurtz. În timpul mesei a avut loc un concert extraordinar oferit de Daniel Stoica, Gabriel Vamvulescu și Ciprian Ignat, în acompaniamentul doamnei Silvia Totan. Virtuozitatea interpreților a ridicat sala în picioare și, aplauzele păreau să nu se mai oprească. Felicitări, pentru un concert extraordinar. A urmat o prezentarea de modă care s-a dovedit de fi de nivelul cel mai inalt, modelele prezentate putând satisface gusturile cele mai rafinate. Creatorul de modă Henry Hayag este designer personal pentru multe celebrități din lumea muzicii și filmului. Modelele create de el au fost descrise ca fiind în același timp clasice, elegante și seductive...(Viața Creștină, vol.45, no.2-4, July-December 2002, pp. 24-27). Menținerea facilităților parohiale, și remodelări capitale, înainte de a 80-a aniversare a bisericii. Credincioșii bisericii Sfânta Treime și-au dorit în decursul celor 80 de ani ca să ridice un nou Sfânt Locaș. Astfel, menționam că la 10 octombrie 1965, în vremea părintelui protopop Victor Bărbulescu, Adunarea Generală decide cumpărarea proprietății la 3301 Verdugo Road, colț cu West Ave. 33, la prețul de $40.000.00, cu scopul achiziționării acestei proprietăți a pentru a se zidi în viitor, o biserică nouă. La 6 ianuarie 1974, în timpul pastorației părintelui Richard Grabowski, Adunarea Generală Specială luase hotărârea să clădească o nouă biserică, după planurile prezentate de Comisia de Plănuire, dacă se vor primi obligații promise care să întreacă, în total, suma de $100.000. S-a constatat că, comunitatea românilor din acea vreme nu avea potențialul financiar de a împlini acel deziderat. La 14 iunie 1987, în vremea preotului Constantin Alecse, Adunarea Generală Specială autorizează înființarea unui Comitet de Construcții, care să studieze posibilitatea construirii unei noi biserici, și lansarea unui apel pentru strângerea de fonduri, și cumpărarea unui teren viran in Sunland, regiunea Hansen Dam. În perioada 1987-1989 s-au făcut eforturi financiare, s-a cumpărat acel loc, s-au întocmit planuri preliminare de construire al unui complex care, pe vremea aceea ar fi costat între 3-5 milioane de dolari. Primăria însă a tergiversate procedurile de aprobare, prin nenumărate întâlniri publice (“public hearings”), și impunerea de condiții (Conditional Use Permit, cu 21 de condiții) care, dacă ar fi fost acceptate de comunitate, întregul proiect ar fi costat cca 10 milioane de dolari. Potențialul financiar al comunității fiind limitat, comitetul de construcții a hotărât că pună proiectul “on held”, urmând a examina realistic dacă comunitatea se poate, sau nu, implica într-un proiect de o asemenea magnitudine. Între 16-21 decembrie 1989 au loc evenimentele istorice în România, răsturnarea sistemului comunist. Ca urmare a acestor evenimente din România, mulți enoriași s-au repatriat, alții s-au mutat în alte state, astfel că numărul enoriașilor s-a împuținat. Mai mult chiar, mulți preoți din România au venit în America, iar cei care s-au stabilit în Sudul Californiei au înființat noi misiuni, și parohii, astfel că numărul enoriașilor s-au înpuținat și mai mult, iar situația financiară a parohiei s-a diminuat. Un caz palpabil: la mult trâmbițatul festival din iulie 2002, venitul NET a fost de cca $ 7,000. Între timp, CPU (Conditional Use Permit) expiraseră, și astfel a devenit clar că, și de data aceasta comunitatea bisericii Sfânta Treime nu poate susține un PROIECT, care părea feasibil, înainte de 1989, însă IREALIST pentru anii de după aceea. Panele solare pe biserică, sălile parohiale și clădirea fostei case parohiale (apartamentul administratorilor). Conducerea bisericii, după anii 2002, a hotărât să remodeleze vechile facilități, care necesitau reparații capitale, să înlocuiască sistemul electric, care punea în pericol de incendiu facilitățile parohiale, și să instaleze panele solare, pentru a asigura parohiei în viitor economii, în privința costului de electricitate. Clădirea bisericii noastre a fost construită acum aproape 100 de ani (1927). Sala mică parohială, cu toate adiacentele ei, au aceeași vechime. Sala mare parohială a fost construită în 1960, iar casa parohială, translatată din North Hollywood, pe vremea părintelui Richard Grabowski, este cea mai veche clădire, care în curând va împlini vârsta de 100 de ani. Așadar, toate clădirile bisericii sunt vechi, și necesită reparații majore în fiecare an. Instalațiile sanitare, canalizarea, contuarele și conductele electrice, s-au aflat într-o stare de completă degradare, de aceea am fost forțați de situație să facem astfel de reparații capitale, sau înlocuirea unor sisteme noi. Primul lucru a fost înlocuirea unitățile de aer condiționat, și înlocuirea acoperișurile pe biserică, și toate celelalte clădiri ale bisericii, în perioada 2003-2005. În perioada 2014-2015 a trebuit să fie reparate cele 3 sisteme centrale de canalizare la un cost de peste $ 25,000. Departamentul de Construcții și Securitate (Building & Safety) al Primăriei Los Angelesului, Departamentul de Energie, Apă și Canalizare (DWP), precum și Departamentul Pompierilor (Fire Departament), au notificat oficiul parohial în 2015 și 2016, că vor anula dreptul de funcționalitate a bisericii, dacă nu vor fi aduse toate facilitățile parohiale la codurile de funcționalitate, impuse de către respectivele departamente. Costul total pentru "upgrading", adică de a aduce toate lucrările mai sus menționate la codurile legale, impuse de respectivele departamente, au fost de cca $ 85,000. Nu exista o altă alternativă decât să efectuăm aceste lucrări. De aceea, în 2016, consiliul parohial a luat hotărârea se efectueze acele lucrări, și pentru a asigura o viitoare independență a bisericii de energia electrică, cea mai mare cheltuială a bisericii, în fiecare an, s-a hotărât să facă investiția financiară necesară, aprobând proiectul de instalare de panele solare, pe biserică, sălile parohiale și casa parohială. În urma unui studiu de fisabilitate, s-a constatat că este necesar un număr de 102 panele solare, care să asigure electricitatea necesară, luându-se în calcul funcționarea tuturor unităților de aer condiționat, pentru toate clădirile parohiale, 24/7, adică 7 zile pe săptămână. Prospectul ca, sala mică parohială, și sala mare (parțial), să fie închiriate unei școli, Sistemul Montesorri, începând chiar din acest an. Proiectul de instalare a sistemului solar s-a început încă din septembrie 2016, însă ne-a luat mai mult de 7 luni să obținem toate aprobările de la Primărie, de la Departamentul Pompierilor, și bineînțeles de la Departamentul de Energie, Apă și Canalizare (DWP). Înainte de a se începe cu instalarea panelelor solare, au trebuit efectuate lucrări de reparare a unor acoperișiri, care se uzaseră, în special pe sala mare parohială. Desigur, cost extra. Instalarea și funcționalitatea proiectului/panelelor și a întregul sistem de generare a electricității pe bază solară (generatoare, mașinăriile de conversiune electrică, contuare noi, și toate celelalte componente ale sistemului), sunt în prezent, în stare de funcționalitate, așteptându-se aprobările finale ale departamentelor de resort. În loc de 102 panele, cuprinse în contract, s-au necesitat 116 panele. Toată lucrarea s-a încheiat în 2017; totul satisface acum codurile funcționalității impuse de către numitele instituții publice, departamentele de resort. S-au făcut inspecții, de la cele 3 departamente menționate mai sus și, începând cu luna lui august 2017, biserica este independent, din punct de vedere al generării electricității, producând chiar mai multă electricitate în gridul DWP, decât consumă. Un proiect atât de necesar, dar și foarte costisitor. Remodelări Interioare și Exterioare în Biserică. În Noul An 2019, se sărbătorește cea de a 80-a aniversare a bisericii Sfânta Treime. Considerând acest eveniment istoric, Cancelaria Parohială, și Consiliul Bisericii au hotărât să facă REMODELĂRI MAJORE în Biserică, și să revopsească, în interior și pe afară Biserica toate facilitățile parohiale. Acest proiect a fost preluat de distinsele familii Antoaneta și Edy Rastian și Victoria și Anatol Răzmeritsa, și Adrian Potângă. În interior au fost instalate plăcile de ciment protector în întreaga Biserică și Sfântul Altar înainte de aplicarea gresiei (floor tiles); s-a aplicat gresia - imitație de covor simplu - pe mijlocul Bisericii de la Sfântul Altar până la ușile despărțitoare a Bisericii de sala mare parohială; s-a înlocuit ferestrele putrede din peretele de Est; s-a instalat o ușă glisantă (sliding door); s-au recondiționat băncile și s-au reinstalat pe gresie; s-a revopsit întreaga biserică în interior și în exterior; s-au înlocuit candelabre din biserică; și s-a amenajat grădina din curtea interioară a bisericii. Mesaj final la a 80-a aniversare a bisericii. Să rămânem statornici în credinţa noastră, să nu uităm nici o clipă vocaţia noastră ca, oriunde ne-am afla, să învăţăm toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte Domnul ne-a poruncit nouă, căci El este cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei XXVIII, 19-20). Numai aşa vom putea şi noi să exclamăm asemenea Apostolului „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit şi credinţa am păzit”(2 Timotei IV, 7).
|
|