|
---|
IGNATESCU, VASILE
|
Pr. Vasile Ignatescu |
Hirononirea. În acelaşi an (1950) a fost hirotonit preot misionar în Episcopia Clujului pentru parohiile foste greco-catolice din Câmpia Transilvaniei. Între anii 1956-1959 a urmat cursurile de magisteriu la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În perioada 1959-1970 a funcţionat ca profesor de dogmatică şi limba franceză la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde, între anii 1964-1967, a deţinut şi funcţia de director al acestei şcoli. În anul 1971 a renunţat la catedra de la seminar pentru a pleca preot misionar in Canada. Activitatea misionară: În Canada a desfaşurat o frumoasă activitate pastoral-misionară, culturală şi educativă printre românii stabiliţi acolo, cărora, prin strădaniile sale, le-a fost ridicată şi o bisericuţă. În 1977 s-a întors în ţară, stabilindu-se la Nemţişor, însă în acelaşi an, pleacă la Los Angeles (SUA) pentru misiune printre românii de acolo. Părintele Ignatescu s-a stabilit la Los Angeles, unde timp de peste un sfert de veac (1977-1993) a păstorit biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Torrance. La dată când părintele Ignătescu a venit în America erau puține biserici româneşti, cu clădiri proprii, așa că s-a zbătut mult pentru cumpărarea unei biserici. Mai întâi, a slujit într-o capelă germană «The Alpine Chapel». La Los Angeles, după mai mulți ani a reuşit, cu ajutorul românilor de acolo şi din ţară, să ridice o biserică pe care a terminat-o în 1990, şi pe care a înzestrat-o şi cu o catapeteasmă nouă, pictată de fraţii Mihai şi Gavril Moroşanu. |
---|
Munca sa în Los Angeles a fost continuată de părintele Mihai Carpenișeanu, care a reușit să finalizeze lucrările bisericii. La târnosirea, părintele Ignătescu a fost invitat să participe (fondatorul bisericii între timp revenise în România). Repatrierea: A făcut misiune în străinătate timp de 16 ani, cu două reveniri în ţară, în 1992 și 1993. În anul 1993 rămâne definitiv în Țară, unde este încadrat ca preot duhovnic pentru elevii Seminarului Teologic de la Neamţ, unde a lucrat până la pensionarea sa definitivă. În toată activitatea sa, cel mai mare sprijin l-a avut de la soţia sa, distinsa şi vrednica preoteasă Georgeta. Ca o recunoaştere a lucrării sale misionare, administrative şi didactice, a primit rangul de iconom stavrofor şi i-a fost acordată distincţia „Crucea Patriarhală”. La propunerea domnului primar Decebal Arnăutu, i-a conferit titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului” pentru întreaga activitate preoţească desfăşurată în oraşul Târgu Neamț. După mutarea la Domnul a soţiei sale, a locuit într-o cameră (chilie) în incinta Seminarului, până la plecarea la Domnul (6 noiembrie 2012). Publicații: A publicat în revistele bisericești studii, articole cu caracter dogmatic, și cu caracter istoric-monografic. [D.F. & C.A.]